|
| |
| Barcani partea a I-a |
| |
|
| |
Centru de comuna, localitatea Barcani este situata la sud de Zagon, intr-o zona bogata in frumuseti naturale, in coltul sud-estic al judetului Covasna, pe DJ 121 E, la o altitudine de 720-750 m. De aceasta comuna apartin satele Ladauti si Saramas.
Vestigii arheologice. Pe teritoriul fostei localitati Costanda, cu ocazia unui sondaj din 1960 si 1962 s-a
descoperit un nivel de locuire neolitic timpuriu cu microlite geometrice si un loc de
prelucrare a acestora.
Prima atestare documentara: 1843, Zagoni-Bodza; 1874 Zagonbarkany.
Denumiri istorice romanesti: 1843, Barcan.
Preotul Gheorghe Radu, fiu al satului, in monografia comunei natale, afirma ca de numele localitatii sunt
legate mai multe ipoteze: in vechime locuitorii aveau asezate gospodariile pe dealurile dimprejur (Dealul
Almas), actualele lunci fiind acoperite de apa; oamenii se deplasau folosind barcile si de la acestea ar fi
venit numele Barcani ("barca"); aici ar fi existat un turc numit Barcan, de unde a venit numele comunei; aici
a fost o fabrica de borcane (glajarie) si de la "borcan" s-a ajuns la numele comunei; a existat si un
vistiernic pe nume Barcan, membru al Sfatului lui Mihai Viteazul in Transilvania.
O ipoteza plauzibila este cea dupa care numele localitatii vine de la mediul geografic unde este amplasata.
Astfel, Barcani ar veni de la bara-balta, barc, ceea ce reprezinta o lunca plina de balti. In tara mai sunt si
alte localitati al caror nume au aceiasi radacina: Barcani, Barcanesti etc.
Primii locuitori se spune ca sunt veniti din Depresiunea Barsei, fugiti din localitatile fostelor scaune secuiesti
din apropiere. Dupa infiintarea glajeriei, au venit aici si alte familii, intre care si polonezii Solosovics
(numele lor ulterior a fost maghiarizat). Familiile cele mai vechi sunt: Steloias, Doboli, Calcea, Gociman,
Arnaut, Boroc, Cojocaru, Floroianu si Stroie. Intemeietorii glajariei au fost din familiile Hartfig, Vitman,
Ghembeschi, Ioncu, Suler etc. La inceput, satul Barcani a apartinut din punct de vedere administrativ de
comuna Zagon. In 1856, Barcani, numit atunci Barcan, era catun al satului Zagon. Din "Tabella Naturom"
intocmita de Protopopiatul Ortodox Treiscaune in 1843, rezulta ca in acel an in " Zagoni-Bodza" s-au nascut
46 de copii (25 baieti si 21 fete) si au murit 32 de suflete.
Interesant pentru istoria comunei este urmatorul anunt din Gazeta Transilvaniei, publicat la 4 februarie
1899, sub titlul "Cumparare de mosie", cu urmatorul cuprins: "Ni se comunica faptul ca dl. Ioan Dima,
paroch gr.or. in Sita Buzau si Nicolae Rusu, mare proprietar tot acolo, au cumparat impreuna de la contele
Mikes Benedek, mosia Barcani (in Sacuime), dimpreuna cu asezamintele fabricii de sticla deacolo, cu pretul
de 110.000 florini. Mosia consta din 4-5000
jugare de padure si pasune".
In timpul primului razboi mondial, pr. Gheorghe Burlea din Barcani-Covasna, a fost inchis in perioada 23
octombriedecembrie 1915. Fiind invinuit de spionaj, a fost arestat din nou in decembrie 1916 si inchis 7 luni
la Brasov si 7 luni la Cluj, apoi internat in orasul Sfantu Gheorghe, pana in noiembrie 1918.
La intoarcerea de pe front, un alt mare animator al vietii romanesti din localitate a fost primarul Cristifon
Purecel, care impreuna cu pr. Gheorghe Burlea a organizat Garda Nationala romaneasca din localitate.
Maghiarii si-au format si ei garda lor (condusa de Ioan Hartzig). Intr-o dimineata cetoasa, garda maghiara
a fost incercuita si a depus armele de bunavoie, fara
varsare de sange.
Autoritatile maghiare l-au condamnat la moarte prin spanzuratoare pe pr. Gheorghe Burlea pentru
activitatea lui patriotica. A fost insa salvat de Adolf Solosovics (localnic). Despre pr. Burlea se stie ca a
pastrat legatura si cu protopopul Saftu al Brasovului (conducatorul garzii nationale de aici, de la care a
primit bani, cumparand arme pentru garda din Barcani).
La Credentionalul pentru Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 au subscris 154 capi de
familie (Todor, Morar, Dragomir, Floroian, Purecel, Olari, Ola, Sima, Calcea, Aldea, Bocarnea, Sporea,
Stroie, Boricean, Bularca, Terzea, Gociman, Darstar, Burgus, Neagoie, Zernescu, Dobrinas, Todor, Lupsa,
Serban, Gujba s.a.), intre care si preotul Georgiu Burlea.
Dupa Marea Unire, localitatea a cunoscut o dezvoltare ascendenta, inclusiv in a doua jumatate a sec. al
XX-lea, cand s-a aflat in zona necooperativizata. In perioada interbelica a apartinut judetului
Brasov.
Comuna are legaturi traditionale cu Brasovul si localitatile din Tara Barsei, cu cele din zonele Sfantu
Gheorghe si Covasna, dar si cu asezarile vecine din judetul Buzau.
Daca din punct de vedere administrativ satul Barcani a apartinut de la infiintarea sa de comuna Zagon, din
punct de vedere bisericesc, localitatea a fost filie la parohia Sita Buzaului pana in 1902, cand se
organizeaza ca parohie de sine statatoare. Actuala biserica din Barcani a fost construita in anul 1896- 1897,
avand hramul " Sfantul Nicolae". La zidirea bisericii si-au adus o importanta contributie Nicolae Purecel si
Dumitru Terzea.
Temelia este din piatra, iar peretii sunt din lemn de brad. Sfantul locas este zidit in forma de cruce cu doua
abside, cu un turn nu prea inalt, acoperit cu tabla, la fel cu acoperisul, nu prea inclinat. Absidele sunt in
forma semicilindrica, cu altarul despartit de naos prin tampla. Altarul are naosul lung de 16 m, tinda de 2,3
m, cu o lungime totala de 24 de m si latimea de 7,7 m. Mesterii au fost lemnari locali. Lucrarea de pictura a
durat intre 1 iunie-14 septembrie 1975 si a fost executata de pictorul Stefan Chioreanu din Leresti-Muscel,
in stil neo-bizantin, tehnica "tempera".
In anul 1897, satenii din Barcani au achizitionat pentru biserica din sat 23 de carti bisericesti.
Intre cartile valoroase de cult sunt: Chiriacodromion (1855); o Cazanie, fara a se cunoaste anul din cauza
filelor lipsa; Biblia (1868); Evanghelie (1859); Penticostar (1859); Triodion (1860); Apostol (1879); Mineele
din 1892-1893; Psaltire (1895); Ceaslov (1896); carti de biblioteca de la 1896 pana la 1917. Intre icoane
sunt cateva apartinatoare anului 1897, mai exista un clopot, vase de cult, potir, disc, lingurita, copie,
cadelnita, steluta si epitaf.
In 1947, parohia ortodoxa avea 11,6 ha de teren. Dupa o lucrare mare de renovare, biserica a fost sfintita
in anul 1956 la 8 noiembrie, de un sobor de preoti in frunte cu ieromonahul Serafim Popescu de la
Sambata de Sus.
Astfel s-a reparat biserica si acoperisul in intregime, s-a imbunatatit turnul; in interior a fost zugravita din
nou, s-au cusut stergare cu motive populare, s-au cumparat un rand de vesminte albastre si diferite carti
de cult. In interior, biserica e imbracata cu un strat de trestie, peste care s-a tencuit si s-a zugravit cu un
frumos chenar bisericesc. Toata partea lemnoasa (usi, ferestre, mobilier) a fost vopsita din nou.
Va urma.
|
| |
|
|
|
|
|
