|
| |
| Floroaia Mare |
| |
|
| |
Satul Floroaia Mare apartine orasului Intorsura Buzaului, fiind situat la nord-vest de acest oras, avand alti vecini: la nord-est
satul Sarmas, apoi, peste varful Ciocanas, satul Scradoasa, spre vest Floroaia Mica. Prima atestare documentara: 1820,
Floroaia, Viragospatak; Talpatak (sub aceasta denumire apare in conscriptia urbariala din 1820); 1839, Floroje (in dictionarul
lui Ignaz Lenk von Treuenfeld).
Potrivit Conscriptiei urbariale din 1820, in Floroaia judele satului era Barbuj Szots iar jurati Barbuj Irimia, Boritsan Mozes,
Bularka Lazar. Locuitorii: Boritsan Demeter, Bats Bokor, Bats Mihaj, Johannes Bats, Bukur Bats, Stantsuj Bularka, Petrus Bats,
David Bats, Demeter Bailla, Johannes Nicuj, Algya Moritsan, Simion Boritsan, Lazar Bukur, Nicuj Todor, Moses Boritsa, Nica
Bela, Demetrius Boritsan, David Bats jun., Demeter Bularca, Zoria Bela, Niculaj, Bularka, Atsim Sorban, Georgius Bats, Sytan
Bularka, Atyim Bats, Nica Gotsmann, Georgius Juga, Michael Bats, Barbuj, Demetrius Burgus, Todor Kelemen, Niculaj Nicuj,
Nicuj Todor.
Existau atunci peste 32 de familii de romani cu circa 160 suflete.
Multi ani, credinciosii parohiei au apartinut bisericii din Intorsura Buzaului. Dupa cresterea numarului de credinciosi, pana la
constructia propriei biserici, serviciul divin s-a facut intr-o casa de barne. La data de 12 aprilie 1958 s-a infiintat o noua
parohie: Intorsura Buzaului III - Floroaia Mare.
Aceasta parohie se afla in partea de nord-vest a orasului Intorsura Buzaului, pe o intindere de 5 km, cu mai multe sectoare sau
cartiere. Parohia se invecineaza la nord, peste un deal, cu parohia Saramas, la sud-vest cu parohia Intorsura Buzaului I, iar in
partea estica este imprejmuita cu dealuri impadurite.
Locuitorii acestei parohii sunt de nationalitate romana, ocupatia lor de baza este cresterea animalelor, agricultura si o parte
dintre ei sunt salariati la societati comerciale din judetele Covasna si Brasov. O parte a localitatii o constituie Floroaia Mica, in
care locuiesc, pe langa romani, 250 de tigani vorbitori de limba romana.
Primul preot paroh a fost Andrei Prunea (12 aprilie 1958 - 31 decembrie 1968). A inceput lucrarile pentru biserica in anul 1960
care au durat pana in 1962. Biserica are hramul "Sfantul Gheorghe" si a fost construita pe un teren daruit de credinciosul Ioan
Serban si sotia sa, Ana. Initial, biserica a avut forma dreptunghiulara, necorespunzatoare serviciului divin. A fost pictata in
"tempera" de pictorul Stefan Chioreanu din Ieresti-Muscel.
Intre anii 1969-2000, preot slujitor a fost Gheorghe Tohaneanu, originar din Ciumernic. Marirea sfantului lacas s-a realizat in
1975: s-au adaugat absidele laterale si cea a altarului, iar bolta a fost tencuita. Mesterii executanti au fost din sat: Gheorghe
Nitu (mester principal), Ionel Nitu si Gheorghe Lungu (zidari si dulgheri); materialele de constructie, caramida, ciment, fier si
lemnarie s-au procurat de la stat si din donatiile credinciosilor. Fondurile pentru biserica au provenit din vanzarea stranilor, iar
fiecare familie a dat 500 lei sau mai mult.
Noile dimensiuni ale bisericii sunt: tinda de 2,60 m latime si 3,01 m lungime, naosul fara abside, de 13,55 m lungime si 6,10 m
latime, deschiderea absidelor laterale - 4,80 m, iar adancimea lor de 2,90 m, absida altarului (deschiderea), cat latimea
naosului, iar adancimea de 3,90 m. Biserica a primit o forma treflata, cu absidele in forma de poligoane cu laturile inegale,
fiecare avand cate 7 laturi egale intre ele doua cate doua. Deasupra fiecarei abside s-a inaltat cate un turn acoperit cu tabla,
iar deasupra tinzii se afla turnul principal (inalt de 13,80 m), in care s-a asezat clopotul cu o greutate de 120 kg. Interiorul a
fost pictat de catre Pavel Chichisan din Bucuresti (in "fresca", cu culori vii). Pictorul s-a nascut in 1923 in comuna Hida (jud.
Salaj). Dupa al doilea razboi mondial a urmat liceul Sf. Sava din Bucuresti, apoi Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din
Bucuresti. A intrat in invatamant, dar a renuntat curand si a inceput sa picteze bisericile: din Baica de langa Salaj, Pauleasa de
langa Alexandria, Priseaca (jud. Olt), Corun (jud. Dolj), Ciumerghiu, langa Salonta (jud. Bihor) - toate in fresca; in tempera a
pictat biserica Velenta II (din Oradea) si biserica monument din Zlatna; a restaurat o biserica din Ramnicu Valcea, iar apoi a
venit la Floroaia Mare. Cheltuiala picturii a fost suportata de credinciosi; lucrarea a durat intre primavara si toamna anului
1973. Valoarea bisericii creste daca avem in vedere perioada istorica in care a fost construita.
Casa parohiala are forma de vila (patrata), si a fost construita din contributia credinciosilor, cu osteneala preotului Gheorghe
Tohaneanu in anul 1970. Din anul 2000, preot al satului este Petru Galanton, transferat de la Cristuru Secuiesc. Biserica si casa
parohiala au fost reparate prin grija Prea Sfintitului Ioan, Episcop al Covasnei si Harghitei. Scoala generala Floroaia Mare a fost
infiintata in anul 1925, primii invatatori fiind Mihai si Maria Coman (1925-1933), urmati apoi de Romu Negot 1933-1938. In anul
1925/1926 scoala avea inscrisi 64 de elevi. La Scoala generala Floroaia Mica, infiintata in anul 1927, primii invatatori au fost
Babesy Ioan (1927-1930) si Ilie Coanda (1930-1938). In anul 1927/1928 erau inscrisi 36 de elevi.
Atat in Floroaia Mare cat si in Floroaia Mica functioneaza scoli primare si gradinite de copii cu limba de predare romana. In anul
scolar 1999/2000 au fost inscrisi in Floroaia Mica 81 de copii, 15 in ciclul prescolar, iar 66 in cel primar, iar in Floroaia Mare 72
de elevi, din care 25 in ciclul prescolar si 47 in cel primar.
Locuitorii satului sunt pastratori ai folclorului stramosesc. Traditiile si folclorul muzical local a fost cercetat si valorificat de
cercetatoarea Felicia Diculescu (nascuta Popica), de la Institutul de Etnografie si Folclor al Academiei Romane, fiica a satului,
autoare a numeroase studii si lucrari despre folclorul muzical din sud-estul Transilvaniei, inclusiv din Depresiunea Intorsurii
Buzaului, ce urmeaza sa fie publicate intr-un viitor volum. Tot in aceasta localitate s-a nascut si Viorel Gh. Tudoran (nascut in
16.I.1916), poet. A publicat un volum in anul 1942, cuprinzand descrieri in versuri ale locurilor natale si ale traditiilor locale,
prelucrari ale creatiilor populare s.a. Este autorul volumului de versuri Povestea copilariei mele si Doine din razboi.
Sursa: Cartea Romanii din Covasna si Harghita
|
| |
|
|
|
|
|
