|
| |
| Povestea lui Mos Craciun |
| |
|
| |
Craciunul a devenit sarbatoare legala in multe tari abia in secolul al XIX-lea. Nu au existat brazi impodobiti si colinde dintotdeauna. Pana la faima actuala de personaj retras in Laponia, care intr-o noapte face inconjurul lumii pentru a imparti daruri, Mos Craciun a parcurs un drum lung.
Reprezentarile lui Mos Craciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel ca intre imaginea acestuia in vechea cultura populara - de frate mai bogat si mai inimos al lui Mos Ajun - si imaginea contemporana - de personaj iubit de copii - exista mari diferente.
Din vechime se stie ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar i-a indrumat pasii spre fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun. In unele legende populare si colinde, Mos Ajun apare ca cioban sau baci la turmele fratelui. Cine a fost acest personaj atat de important? In cultura populara romaneasca, Craciun apare ca personaj cu trasaturi ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii si zeii din basme, dar are si calitati tipic umane. Este batran (are o barba lunga) si bogat (de vreme ce are turme si dare de mana), dar face si figura apocrifa ('S-a nascut inaintea tuturor sfintilor', fiind 'mai mare peste ciobanii din satul in care s-a nascut Hristos'). Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul volumului 'Zile si mituri. Calendarul taranului roman', legendele Nasterii ne invita in peisajul etnografic al unui sat pastoral, unde traiau Mos Ajun si Mos Craciun, care avea case mari si multe grajduri. Pe neasteptate, in viata lor apare o femeie necunoscuta care, simtind ca i-a venit vremea sa nasca, le cere ajutorul. Daca primul o refuza, cel de-al doilea ii intinde o mana. Nestiind insa ca femeia este Maica Domnului, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Craciuneasa o ajuta sa nasca, fara stirea sotului ei, dar este pedepsita apoi de el cu taierea mainilor din coate. Cand Craciun afla ca in grajdul sau s-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind 'primul crestin', 'Sfantul cel mai batran', 'sotul femeii care a mosit-o pe Maria'. Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci, de unde traditia de a face daruri de Craciun, mai ales copiilor. Traditiile contemporane despre 'sfantul' Craciun, despre Mosul 'darnic si bun', 'incarcat cu daruri multe' sunt printre putinele influente livresti patrunse in cultura populara de la vest la est si de la oras la sat.
O fosta sarbatoare solstitiala
Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie) in imediata apropiere a Solstitiului de iarna: la Roma pana in secolul al XIII-lea, in Franta pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. La romani amintirea acelor vremuri este inca proaspata, de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. In spatiul sud-est european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cand oamenii celebrau divinitatea solara.
Termenul de 'mos' indica varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic. Peste sarbatoarea autohtona a Craciunului s-au suprapus Saturnaliile romane (la inceputul mileniului 1 i.H. zeul Saturn se celebra intre 17 si 23 decembrie). Craciunul este singurul cuvant in limba romana care desemneaza Nasterea Domnului. Legendele spun ca Mos Craciun era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau. In satul Harpia oamenii cred ca daca primul care intra in casa de Craciun este un barbat este un semn de bunastare si sanatate pentru anul urmator. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.
Traditii si obiceiuri
Colindatul este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine in toate satele romanesti. Pe langa mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta zi sunt legate de cultul fertilitatii si de atragerea binelui asupra gospodariilor. In unele sate se pastreaza si un alt obicei: cel mai in varsta membru al familiei trebuie sa arunce in fata colindatorilor boabe de grau si de porumb. Batranii spun ca daca boabele peste care au trecut colindatorii vor fi date gainilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna in anul urmator daca vor amesteca samanta pe care o vor pune in brazda cu boabele folosite in ajun la primirea colindatorilor. Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care in secolul al XVII-lea a interzis colindele. Cel mai vechi cantec crestin de Craciun este 'Jesus refulsit omnium', compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc este unul scris de Ritson, in 1410.
In 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anuntat cu o zi inaintea Craciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de Craciun. Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poata fi cantate de cor, acompaniat la chitara. Una dintre ele era 'Silent Night, Holy Night', care astazi este cantata in peste 180 de limbi de milioane de persoane.
Bradul, un simbol al copacului din Paradis
O alta poveste mai putin cunoscuta legata de Craciun este faptul ca in secolul al VII-lea calugarii foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfanta Treime. In jurul anului 1500, oamenii au inceput sa vada in bradul de Craciun un simbol al copacului din Paradis si au atarnat in el mere rosii, simbol al pacatului originar. In secolul al XVI-lea, familiile crestine au inceput sa decoreze brazii cu hartie colorata, fructe si dulciuri. Dar mai inainte, in secolul al XII-lea, oamenii obisnuiau sa atarne brazii de Craciun in tavan, cu varful in jos, ca simbol al crestinatatii. Primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea nasterii era considerata in luna septembrie, odata cu Ros Hashana (sarbatoare din calendarul iudaic). In anul 264, Saturnaliile au cazut in 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data 'Natalis Solis Invicti', festivalul nasterii invincibilului Soare. In anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima data oficial data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.
In 325, imparatul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza nasterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie 'zi sfanta' intr-o saptamana de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila. Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decat din secolul al XIX-lea. In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Craciunul ca sarbatoare legala, in 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907.
Spiridusii, ajutoare de nadejde ale Mosului
Candva, spiridusii furau cadourile de sub brad, nu le aduceau. Ideea de spiridusi de Craciun vine din credinta straveche ca gnomii pazeau casa omului de spiritele rele. Spiridusii au fost iubiti si urati, pentru ca, desi uneori se purtau cu bunavointa, puteau foarte usor sa se transforme in fiinte rautacioase si nesuferite, atunci cand nu erau tratati cum se cuvine. Perceptia cea mai raspandita era ca ei se purtau precum persoana cu care aveau de a face, fiind fie rautaciosi, fie draguti. In Evul Mediu, mai degraba asteptau daruri decat sa le faca. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridusii au devenit prieteni ai lui Mos Craciun.
Scriitorii scandinavi, cum ar fi Thile, Toplius sau Rydberg, au combinat cele doua trasaturi oarecum contradictorii ale personajelor: ei ii prezentau pe spiridusi putin rautaciosi, dar buni prieteni si ajutoare de nadejde ale lui Mos Craciun. Unii spun ca sunt 13 spiridusi, altii sunt convinsi ca este vorba de noua, altii sase. Dar unde locuiesc? Intr-o vreme se credea ca Mos Craciun si spiridusii sai se simt foarte bine in casa lor de la Polul Nord. In 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea 'A Visit From St. Nicholas' (cunoscuta si ca 'The Night Before Christmas') in care el l-a descris pe Mos Craciun ca pe un spiridus batran si bland, care zboara in jurul lumii intr-o sanie trasa de opt reni. In 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o harta a lumii si urmarind calatoria Mosului de la Polul Nord in Statele Unite, deci se presupunea ca acolo, in indepartatul nord, locuieste batranul cel bun. Dar in 1925 s-a descoperit ca nu exista reni la Polul Nord, asa ca toti ochii s-au intors spre Finlanda, unde exista multe astfel de animale.
Praful magic si cei noua reni
In 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul national de radio finlandez, a declarat ca Mosul locuieste pe un munte in Laponia. Astazi pare aproape sigur insa ca Mos Craciun si cei 11 spiridusi ai lui stau bine ascunsi undeva pe muntele Korvatunturi in Laponia, Finlanda, in apropiere de granita cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiridusi, este paznicul de credinta al locului exact al satului lui Mos Craciun. Cum reuseste acesta sa se miste atat de repede, intr-o noapte, din Laponia pana in casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multa vreme in urma, Mos Craciun si spiridusii sai au descoperit formula speciala, secreta, a prafului magic pentru reni, care ii face sa zboare. Acest praf magic este imprastiat peste fiecare ren cu putin timp inainte de a pleca din Laponia, in ajunul Craciunului. Este suficient pentru a-i face sa zboare intreaga noapte in jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii de Craciun. Rudolph este cel mai celebru ren. El este conducatorul celorlalti opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. Cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Craciunului si de atunci este stralucitor si rosu.
|
| |
|
|
|
|
|
